BASARABIA , ACELEASI MALADII – VLADIMIR BULAT: TROIŢE KITSCH

M-am bucurat să constat renasterea fenomenului troitelor în Basarabia. Ele au fost intr-un numar urias pe acel teritoriu – si se spune că ultimele au dispărut în vara lui 1980, când a trecut focul olimpic prin rssm, spre Moscova – iar mesterii acestora inca mai trăiesc, căci cum s-ar putea explica altfel existenta aceluiasi pattern la majoritatea troitelor renăscute, cu cele consemnate de fotografiile de epocă si descrierile rămase nouă? Dar putine pot fi retinute si semnalate – din noianul de însemne proaspăt apărute! Predomină prostul gust, cromatica stridentă, îndoielnica realizare tehnică, compozitiile aproximative, îndepărtarea de duhul curat al Ortodoxiei…Mă tot întreb cum poate contribui la readucerea printre noi a credinței troița din imagine?! Imaginea e făcută în curtea bisericii Sfântul Haralambie din Chisinău. Nu poti face astfel de lucruri fara credintă…Iese indubitabil un kitsch religios, un fenomen asupra caruia voi medita mai pe îndelete în viitor.

ARGUMENTUL MEMORIEI – NICOLAE DANCIU PETNICEANU: „O PLACĂ COMEMORATIVĂ PENTRU ŞARGU!“

În februarie trecut, profesorii Gruia Cincheză, Iulian Lalescu de la liceul Nicolae Stoica de Haţeg din Mehadia şi scriitorul N.D:P. au fost solicitaţi de televiziunea Timişoara, post naţional (Programul II, redactor Vasile Bogdan) de-a participa în Iablaniţa şi Mehadia pentru realizarea unui filmuleţ închitat evenimentelor istorice premergătoare lui 1 Decembrie 1918 – Unirea cea Mare cu Patria Mumă. În Iablaniţa, la cererea lui NDP, s-a filmat Casa parohială şi placa de pe faţadă, ce amintesc de părintele Gheorghe Tătucu, zis Popa Gioca, zis Popa Voinicu, zis Popa Viteazu – un mare luptător pentru reîntregirea pământului românesc, senator şi prieten cu Nicolae Iorga. Apoi, la cererea aceluiaşi NDP, s-a filmat şcoala din Iablaniţa, unde în 15 martie 1918, ungurii au sărbătorit în sala festivă Ziua Ungariei, cu oaspeţi de la Herculane, Orşova, ba chiar şi de la Maco şi Sopron, localităţi aflate pe teritoriul Ungariei. Bal cu confetti, cânta orchestra de corzi Kopas de la restaurantul Ozonici din Orşova. >>>>

BUCURESTII FANTASTICI – ALEXANDRU LEITNER-MORUZZI: „NU E TREABA PRIMĂRIEI SĂ DEA CU VAR PE PEREŢII NESIMŢIŢILOR“

Pornind de la niste imagini despre Strada-Viitorului>>>>>
Pozele au cel putin 15 ani vechime! Dar locurile nu s-au schimbat prea mult. Este vorba de un cartier vechi, asa cum arata Bucurestiul in perioada interbelica. N-au apucat "comunistii" sa-l ia la mana, majoritatea caselor nu au fost nationalizate si nu e treaba primariei sa dea cu var pe peretii nesimtitilor. Este un cartier parasit de proprietari in timp, ramas cu situatie incerta si ocupat de familii de tigani. Acum, borduriada a ajuns si pe aceasta strada. Se refac trotuarele, carosabilul (cu numele, fiindca are numai 1.5m) si linia de tramvai. Oricum, casele nu vor fi reabilitate de primarie. N-au decat tiganii sa scoata unul din ghiulurile de pe degete, unul din colanele de cate un chil, sa le vanda si sa-si varuiasca ogeacu' ocupat fara acte ...

ACTIUNEA CETATENEASCA – ŞT. MĂGRIN: „GÂNDIND LA 1 DECEMBRIE…“

Întreaga suflare românească, indiferent unde s-ar afla, este rugată să se gândească la Actul Naţional de la 1 Decembrie 1918, la sângele vărsat de strămoşii noştri, la anii de claustrare în temniţele imperiale, pentru că au militat pentru reîntregirea pământului românesc.

Si noi, cei din Societatea „Sorin Titel”, gândim şi ne străduim să lăsăm o urmă de gând şi contemplaţie, pilde urmaşilor noştri, în ceea ce priveşte proslăvirea eroilor, care au militat şi au luptat fie cu pana, fie cu arma în mână pentru înfăptuirea Unirii Banatului, Transilvaniei şi a altor tărâmuri româneşti cu Patria Mumă, zămislind România Mare. Ne-am propus să montăm o placă comemorativă, cu cinul creştin, preotului Ioan Chendi, care a păstorit Biserica Românească din satul Petnic (Caraş-Severin) înre anii 1896 – 1924. >>>>

DISTRUGERI PLANIFICATE – LAE CARABINĂ: „REMIZA FORMAŢIEI DE POMPIERI VOLUNTARI DIN MEHADIA“

A fost şi nu mai este!… Remiza fusese instalată într-o clădire veche, arhaică, cu iz medieval, pe Strada Principală, în Chei, pe aproape de şcoala din Mehadia (Caraş-Severin), deasupra Fortului „Sfântul Andrei”. Fusese constituită din două încăperi: o sală pentru instructaj şi pregătirea pompierilor voluntari şi a doua era destinată pentru maşina de intervenţie, în caz de incendiu. Maşinile de intervenţie constau din: pompă carosată, pe roţi, tractată de cai, cu rezervor de alamă şi cu pompă cu clapete. Aşadar, această maşină era foarte veche, de pe vremea imperiului austro-ungar, avea peste un veac şi ceva, cu valoare muzeistică, unicat în Banat. În evidenţă era şi o a doua maşină de intervenţie pompieristică, ceva mai nouă, adusă de la Timişoara (PSI) de învăţătorul Ion Băcilă, căpitan în rezervă, veteran de război, dotată cu tehnică modernă, tractată de asemenea de cai, dar nu avea performanţele cele vechi pe considerentul că era greoaie la transportat şi manipulare. >>>>