serie nouă , an I , nr.5 / 2007

“Boabe de grau” nu este o revista “de patrimoniu” definit prin cladiri ; ea include aceasta categorie insa nazuieste sa arate mai mult. Caci in tot ce ne priveste pe noi ca destin istoric , “ecoul parintilor” trebuie sa se auda mai intai de toate. Orice ne defineste ca “loc” si ca “pecete” trebuie sa se pastreze si sa se dezvolte, indrumand pasii nostri in viitor astfel incat sa calce pe carari verificate si de cai sigure; si de aceea orice semn si reper ce poate sluji intr-o realitate a “omului roman” ce nu traieste in genunchi ca putea fi aratat aici ,atunci cand ceva esential este pus in pericol.

_______________________
SCANDALURI DUPĂ SCANDALURI

Din pacate , nici una din initiativele cetatenesti care se constituie ca reactie la distrugerile sistematice puse la cale de Stapanire nu a ajuns inca la momentul atitudinii de massa.Dar vor ajunge nu peste mult timp . Vremea reluarii in posesie a memoriei si a traditiei nu mai poate intarzia mult .

Astazi, Romania este caracterizata de SCANDALURI DUPA SCANDALURI si nici un efect evident . Insa deznodamantul nu este departe iar germenii pieirii stau in chiar iresponsabilitatea trufasa a celor ce nu mai au limita. Rand pe rand, cad copacii tarii si se strica locurile ; se prabusesc cladiri ce constituie identitatea asezarilor noastre omenesti ; se ascund si se distrug cu vointa carti, insemne si documente ce ne atesta vechimea si staruinta in geografia proprie ; se schimonoseste insasi viata noastra istorica si morala care , odata preschimbata in forme necontinutistice , ar urma sa ne aduca intr-o sclavie de fiinte fara gand, fara memorie si fara parinti. Astfel de planuri nu sunt recente dar insasi reaua lor continuitate ce nu s-a incheiat istoriceste decat in derizoriu ne arata ca nici acum nu vor triumfa. Daca nu noi -desi noi va trebui sa o facem – atunci altii, care cred in ” diferentiere” si ” identitate” ii vor zvarli pe nesabuitii facatori de rele in toate cele patru zari , ca o pleava in vant, definitiv nefolositoare.

________________________________
A APĂRUT GRUPUL DE DISCUŢII ”PATRIMONIUL ÎN PERICOL”

“Patrimoniul in pericol” este un grup de schimb de opinii , colectare de fapte si propunere de solutii in legatura cu soarta patrimoniului cultural din Romania. Cei ce i se alatura pot semnala , prin text si imagini , cazuri de rau-tratament sau distrugere privind patrimoniul imobiliar si cultural.

Adresa de e-mail a grupului patrimoniuinpericol@googlegroups.com

ORICE OPINIE DE BUNA-CREDINTA CONTEAZA ! DEVENITI MEMBRU AL GRUPULUI “PATRIMONIUL IN PERICOL”. ABONEAZA-TE AICI :

http://groups.google.com/group/patrimoniuinpericol/subscribe?hl=ro

_____________________________________
DAN GHELASE: ” INGINERI VERSUS ARHITECTI “

Documentandu-ma asupra dezvoltarii antebelice a Bucurestilor si urmarind cu interes frumoasele realizari dintre ’30-’40 – sistematizarea zonei de la Sosea, salba lacurilor de pe valea Colentinei si zonele verzi aferente, cartierele moderne de locuinte ieftine, constructiile monumentale de blocuri de locuit, ministere si institutii stiintifico-culturale – expresie a unei scoli romanesti de arhitectura in plina afirmare – am gasit o remarcabila polemica, de mare semnificatie si azi.

Pastrand proportiile, criticile din acea vreme se refereau la o perioada fasta si cu realizari de varf in istoria Romaniei, pe cand raportarea la astazi are in vedere racile generalizate si infime reusite…
In aprilie 1940 Mihail Manoilescu – inginer si economist de reputatie internationala, profesor, academician, presedinte AGIR si fost ministru a publicat un amplu articol critic privind Bucurestiul, in Gazeta Municipala. Polemica starnita are urmari si azi si imi evoca traditionalele certuri de tip “caine & pisica” dintre agronomi & veterinari, ingineri & economisti, arhitecti & ingineri …

Astfel autorul observa pertinent : “…Vechea preocupare a arhitectilor era ca fiecare casa luata izolat sa fie frumoasa si sa prezinte mai ales o fatada agraeabila. Astazi preocuparea este ca ansamblul constituit de oras in intregul sau sa prezinte o inchegare rationala a diferitelor cartiere, iar estetica orasului sa fie o estetica de peisaj, adica integrala”. “In epoca din veacul XIX-lea, orasele au incetat de a mai fi constructiuni logice si bine gandite, inspirate de interesele generale, ci au devenit aglomerari dezordonate de locuinte, produse exclusiv de spiritul capitalist speculativ”. Paradoxal, este explicatia si a ce se intampla azi…

Si mai critica Manoilescu excesiva aglomerare de functii cumulate de oras: capitala, centru administrativ, oras industrial (cu multe fabrici puse nefericit pe directia vanturilor dominante), centru portuaro-vamal. Deasemenea slaba implicare urbanistica – manifestata majoritar in alinierea strazilor, risipirea ministerelor in cuprinsul orasului si existenta prea multor calcane inestetice de cladiri (exemplificand chiar cu locuinta arh.Cerchez…)In final lanseaza o sageata: >>> continuarea aici >>>

___________________________________________________
UN DOCUMENT INCENDIAR: MINISTERUL CULTURII DECLASIFICĂ MONUMENTE ISTORICE ÎN SCOPUL DE A FI LICHIDATE “LEGAL”

Tehnica aplicata in domeniul strict imobiliar- inventata de un ministru al Justitiei care ne-a procopsit cu multe – se reflecta in distrugerile de patrimoniu cu o schema intrucatva analogica. Aici nu se mai ” scot” terenuri din domeniul public al Statului pentru a se include in domeniul privat ( in scopul de a se vinde de indata) , aici se ” declasifica ” obiective aflate in catastiful de monumente istorice (unde ,insa, domneste o debandada facuta expres, in scopul de a se pierde urma oricarei masinatiuni daca, in contra curentului , s-ar interesa “cineva “). Apoi, odata ” declasificate ” , astfel de cladiri isi pierd si bruma de protectie ce o cunosteau anterior si se afla in bataia vanturilor ; ori, mai direct spus , a buldozerelor.

IATA CINE SUNT PATRONII DISTRUGERII

http://209.85.129.104/search?q=cache:3REPYlAf8yEJ:www.cultura.ro/Files/GenericFiles/CNMI-PlenSiBirou-2007-02-28.pdf+str+albac+25+bucuresti&hl=ro&ct=clnk&cd=15

______________________________________________________
ISTORIA RECENTĂ ESTE ISTORIA DISTRUGERILOR CONTINUE – Un protest necunoscut din anul 2000

Domnule Ministru , Ministerul pe care-l conduceti si persoana D-vstra vor intra in Istoria Romanilor. Din pacate,nu din motive pozitive. Fresca de la anii 1360 a Bisericii Domnesti ,patrimoniu de cultura romaneasca , europeana si mondiala, a fost supusa unor lucrari de „conservare-restaurare”, asa cum scrisoarea Ministerului Culturii Nr 2549/31.01.1996 ma informeaza. Aceasta „conservare-restaurare”este cea mai mare distrugere culturala a acestui secol. In mod normal ea trebuie cercetata de un tribunal international care sa condamne pe cei vinovati. Cu siguranta ca D-ul Plesu, initiatorul acestei distrugeri D-vstra, D-ul Dan Mohanu vor trebui trasi la raspundere. Dar nu aceasta este important, caci la romani incompetenta este genetica !Important este ca aceasta „Capela Sixtina”romaneasca a fost distrusa. Neatinse au mai ramas trei repere:
1. Anexa laterala, din partea de Nord-Est, a Altarului

2. Pronaosul

3. O parte din peretele de Sud al Naosului

Din fericire o parte din Peretele de Sud am reusit ,in anul 1994, sa-l fotografiez. Chipuri de la acesti ani se mai gasesc si in Serbia , in Macedonia si in Istanbul (Turcia). Dar nucu acest rafinament de expresie si de culori. In rest nu exista nicaieri in Europa sau in Lume un asemenea monument de cultura. O adevarata „Capela Sixtina”a romanilor si Ortodoxiei !

Aceasta perioada a ultimilor 10 ani va intra in Istoria Romanilor ca „Perioada Creerelor Netede”. A fost totul distrus , Tara Romaneasca ajungind in pragul dezmembrarii. Va recomand ,urgent,demisia pe motivul incompetentei. Justitia Romana va trebui sa-si exercite functiunea. Pentru a mai salva ceva in fata acestei Justitii ,dati ordin imediat de evacuare a schelelor (care distrug parti din fresca ,sprijinindu-se pe ea) si interzicerea accesului in biserica a personalului Pro- PatrimoniumSRL , Paul Construct SRL sau a altor distrugatori.
Trebuie imediat ordonata o comisie internationala de specialisti in conservare ( care au participat si la curatarea frescei Capelei Sixtine, actiune terminata acum citeva saptamini) care sa stabileasca pagubele produse de lucrarile actuale de „conservare-restaurare”.

In aceste zile voi incepe o campanie de protest international. Termenul pe care l-am fixat presedintelui Constantinescu (14 Ianuarie 2000) , de rezolvare a acestui delict, a trecut. Sper, ca tot in acest interval , sa va dati demisia ,caci Cultura Romana a suferit prea multe pagube sub domnia voastra. Prin demisia D-vstra apare sansa, chiar daca e mica, sa apara o persoana competenta care sa faca ceva pentru Cultura Romana sau cel putin sa nu distruga ceea ce pina acum s-a acumulat.

IOAN MUGIOIU, Elvetia

_________________________________
STRICAREA PRIN VULGARITATE SI KITSCH – TITUS FILIPAŞ: “CĂRŢILE COCHON ÎN LECTURI NEDIGERATE”

Scriitorul francez Théophile Gautier (1811-1872) a influenţat ‚Junimea’ şi cultura română prin ideologia artei pentru artă şi totodată prin ideologia cărţilor cochon (vezi Ion Creangă şi Mihai Eminescu, vezi Luca Piţu şi douămiiştii). Intelectualii aceia estetizanţi, bine şcoliţi, de la Junimea, când frunzăreau cărţile cochon ale lui Théophile Gautier, unde textul într-o franceză pură şi civilizată, analizând politica internă a Franţei timpului, era însoţit pe liziera paginii de un limbaj figurativ înlocuind expletivele, exclamau nedumeriţi şi expletiv: “Ce-are sula cu prefectura!?” Este o ipoteză privind originea întrebării. Altă ipoteză ar fi aceea că elita administrativă din România celei de a doua jumătăţi a secolului XIX, elită din care făceau parte şi prefecţii, punea aceeaşi întrebare privind cărţile lui Théophile Gautier. Devine foarte probabil deci ca retorica întrebării “Ce-are sula cu prefectura?” să fi fost inventată de un prefect junimist în contextul strict al unei etici utilitariene (benthamiene).

Oricum, trebuie amintită această dihotomie junimistă de interpretare a cărţilor lui Théophile Gautier. Dar însuşi textul cărţilor cochon scrise şi publicate de Théophile Gautier nu era deloc vulgar. Ion Creangă scrie textul Povestea poveştilor, jumătate cochon jumătate Mutinus, pur şi simplu pentru că nu ştia franţuzeşte când răsfoia cărţile lui Théophile Gautier! “Boccaccio însuşi ar fi pălit de invidie dacă ar fi putut să citească această capodoperă a erotismului comic”, crede naiv Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas. ‚Ziarul de Iaşi’ din 20/12/2006 adăugase această „evaluare liiceană” la ştirea:>>> continuarea aici >>>

________________________________________
PATRIMONIUL ESTE ÎN PERICOL ÎN TOATĂ ROMÂNIMEA – VLADIMIR BULAT, CHIŞINĂU: “MOARA ROŞIE POATE FI SALVATĂ”

Nu demult, carturarul Vladimir Bulat a creat un documentar foarte bine alcatuit despre Moara Rosie din Chisinau ; il puteti citi la pagina web http://moara-rosie.blogspot.com. Cateva puncte de vedere de interes larg pot fi vazute si aici

M-am bucurat foarte mult să constat că la scurtă vreme de la lansarea acestei pagini am găsit susţinere şi încurajare din partea mai multor persoane care înţeleg importanţa şi necesitatea salvării acestui monument de arhitectură industrială. Am acum şi susţinerea câtorva membri ai secţiei moldoveneşti a ICOMOS, ceea ce mă face încrezător în stringenţa demersului meu, mai mult de natură artistică, decît administrativ-politică, e drept. Eu cred că monumentele se salvează prin compromisuri, inginerii politice, interese de clan, dar se pot salva şi prin bun-simţ, eforturi comune, pricepere, profesionalism. Vremurile noastre sînt ostile conservării patrimoniului cultural, de aceea în acest context este mult a munci măcar să ne opunem demolărilor şi schimonosirilor, cosmetizărilor acerbe (de tipul mănăstirilor Căpriana, Curchi, Ţîpova, a mai multor faţade din Chişinău…). Fireşte, cele dintîi sînt ireversibile, celelalte doar incomensurabil nocive. Dar nici nu se pot concepe proiecte de restaurare şi conservare pentru monumente, ale căror funcţiune nu mai e de actualitate, fără a te gîndi la o re-conversie sau la o refuncţionalizare. Acumulările de capital din acest segment al istoriei noastre nu prevăd investiţii în trecut, ci doar în viitor. Aproape că ajungi să te bucuri cînd o societate staţionează într-o subdezvoltare controlată, căci monumentele nu intră deloc în “planul de supravieţuire”, şi deci, sînt lăsate (neglijate) în voia soartei…Dar vine acel soroc în care ruinele devin periculoase, subversive, atîţătoare. Iată, vremea aceasta a venit pentru Moara Roşie – trebuie salvată urgent de la pierire, de la o prăbuşire irecuperabilă!>>> continuarea aici >>>

___________________________________________________
ASOCIAŢIA PENTRU TRANZIŢIA URBANĂ PROPUNE O ACŢIUNE COMUNĂ

Constituirea unei platforme a ONG-urilor care lucreaza pe tema democratiei participative in dezvoltarea urbana, altfel spus:

POLITICI URBANE TRANSPARENTE SI LEGITIME SI IN BUCURESTI

Scopul Intalnirii – Discutarea oportunitatii ideii de constituire a unei platforme comune si dezbateri privind cautarea unor instrumente concrete de dialog intre cetateni si administratia locala pentru o dezvoltare urbana care sa aplice principiile democratiei participative.

Echipa ATU a ajuns la ideea de platforma din nevoia de a ne simti mai putin singuri atunci cand vrem sa avem si in Bucuresti un NOU URBANISM care implica neaparat dialog intre actorii urbani si abordare strategica si interdisciplinaritate.

Vrem sa schimbam modul in care este gandita si modul in care se face transformarea urbana la Bucuresti

CUM ?

- societatea civila si cetateanul sa fie interlocutor permanent al primariei generale si al primariilor de sector

-sa existe transparenta in modul in care sunt stabilite ierarhiile de investitii din banul public

-sa existe consultarea cetatenilor cand este initiat un program/un proiect

-instrumentele actuale de urbanism sa fie reformate :

-PLANURILE URBANISTICE ZONALE sa nu mai fie platite de un investitor privat care sa obtina astfel reglementari conforme cu interesele proprii, care devin legea pentru dezvoltarea ulterioara a unei intregi zone (interes al unei comunitati)

-sa prezinte posibilitati concrete si clare prin care sa se constituie parteneriate publice-private avantajoase si pentru comunitate si pentru investitori

-modul de functionare a serviciilor din primarie sa se schimbe astfel incat sa fie posibila o abordare trans-sectoriala a initiativelor, a proiectelor, a programelor : aspectele tehnice trebuie sa fie integrate cu aspectele sociale si economice! >>> citeşte mai departe aici >>>

_______________________________
MARIANA GURZA – JURNAL ÎN “ROMÂNIA TAINICĂ”

Am incercat sa concept un “jurnal de vacanta”, intr-o “Romanie tainica”, care mi-a creat in drumul meu spre inalturi, multe revelatii.

Am ramas uimita de frumusetea “locului”, de tainicul fiecarui “colt de rai” al Tarii mele. Cu sufletul frematand credinta ca avem cea mai frumoasa tara din lume, asa cum a fost ea binecuvantatata, mi-a fost intarita.
Portul satenilor de la tara, “poalele”, “catranta”, “ciupagul”, baticul in tinuturi carasene, in zi de sarbatoare, drumul lor spre biserica asa cum il stiam in copilarie.O alta imagine a satului romanesc, unde obiceiurile strabune nu s-au pierdut.Aceeasi sfiala, aceeasi caldura, aceeasi alura a omului ce “batut de vremuri” a stiut sa-si pastreze datina si sufletul sau de OM al pamantului.

Taranul roman sau “fermierul roman” nu-si va trada niciodata crezul, va sti mereu sa respecte “locul” insemnat. Aceeasi candoare in Ardeal. Un bun simt pe care nu-l gasesti la oras. Zambete, gesture simple dar convingatoare.
Pasii ne-au indreptat in judetul Salaj, pe malurile Agrijului spre biserica de lemn din satul Romita. Construita la 1733, biserica de lemn fiind considerata opera de arta, un adevarat monument istoric. Locasul, cu hramul “Sfântul Nicolae”, are o clopotnita scurta, cu deschideri semicirculare si coif.

S-au pastrat păstrat cărţi vechi româneşti din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, tipărite la Bucureşti, Blaj şi Sibiu. La Romita s-a descoperit un tezaur medieval compus din 24 monede (taleri) din argint, tezaur care se află în colecţiile Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău.

In apropiere, la Romanasi, pe promontoriul numit “Cetate” ce domină valea, se găsesc urmele castrului roman şi a aşezării sale civile “Largiana”. Prezenţa dacilor „ … cei mai viteji dintre traci “, cum îi numea Herodot, este atestată pretutindeni în cuprinsul Sălajului. Preotul paroh, Moldovan Florin, ne-a povestit legenda locului. Se spune ca>>> continuarea aici >>>

___________________________________

CRISTIAN SAVU: “NICĂIERI ÎN LUME NU ESTE LĂSATĂ ZONA ISTORICĂ SĂ SE DEZVOLTE SINGURĂ”

1940 acad. ing. Mihail Manoilescu: “…Vechea preocupare a arhitectilor era ca fiecare casa luata izolat sa fie frumoasa si sa prezinte mai ales o fatada agraeabila. Astazi preocuparea este ca ansamblul constituit de oras in intregul sau sa prezinte o inchegare rationala a diferitelor cartiere, iar estetica orasului sa fie o estetica de peisaj, adica integrala” Poate in anii ’30 se gandeau arhitectii “nu numai la case izolate, ci la ansamblu si la inchegarea rationala a diferitelor cartiere.”

Astazi, din pacate, unii arhitecti, nu toti, vin cu ideea “nu putem proteja zona istorica, nu putem interzice sa se construiasca acolo (cum sa nu fie arhitectii lasati sa construiasca ORIUNDE, inclusiv in zona istorica, si ORICE ?!?)” si asta sub sloganul: “orasul este o fiinta vie, sa il lasam sa se dezvolte singur fara protejarea zonei istorice”. Nicaieri in lume nu este lasata zona istorica sa se dezvolte singura, fara reguli de protejare, sa se dezvolte anarhic.

1) Noi, cei din Grupul Civic Bucuresti (printre care si arhitecti), nu vorbim de protejarea orasului. A tot orasului. Ci a unei zone mici – numita zona istorica – care include si Piata Palatului si Calea Victoriei, Si protectia parcurilor.

2) Toate capitalele europene, dar si orasele americane si-au protejat centrul istoric, avand reguli de protectie. Suntem singura capitala din Europa unde centrul istoric este acum definit incorect de OUG 77/2001 ca avand o raza de 500 de metri (perimetru delimitat incorect pentru ca nu include Piata Palatului Regal, Calea Victoriei), toate capitalele europene au zona istorica intinsa pe cel putin 5 kilometri.

3) O fiinta vie se dezvolta dupa reguli, reguli clare scrise in ADN. De aceea nu avem 3 ochi ci avem cu totii 2 ochi. Sub frumosul slogan “fiinta vie” se doreste de fapt anarhie si lasarea zonei istorice nedelimitata corect si neprotejata, ca diversi arhitecti sa obtina proiecte din zona neagra a mafiei politice imobiliare. Mentionez ca>>> continuarea aici >>>

_______________________
IOSIF POPA: S.O.S. ATENTAT LA IMOBILELE DE PATRIMONIU DIN ORADEA

* Recomandăm Ministrului Culturii şi respectiv Prefectului de Bihor, să iniţieze anchete paralele pentru a nu lăsa de izbelişte imobilele de patrimoniu din centrul Oradei;

* Pentru multiplele nereguli, coordonatorul proiectului de reabilitare a străzii Republicii din acest municipiu , cât şi a refacerii lucrării prin soluţii contradictorii, anume arhitectul Andrei Luncan, a fost premiat cu 2 mii de Euro, de către Primăria municipiului. Există aici şi un conflict de interese în sensul că este proiectant, dar şi reprezentantul Primăriei la recepţia lucrării.

* Propunem ca aberaţiile reprezentantului din teritoriu al Ministerului Culturii, privind soluţiile recomandate ca imobilele de patrimoniu să fie “aerisite prin tavanul de sus”, ca aerul să fie ventilat electric, să fie “patentate”; aceasta e o solutţie pe care el însuşi a aplicat-o la W.C.-ul din apartamentul în care locuieşte(!?);
* În măsura in care alte instituţii abilitate si foruri in afara celor sesizate ar dori să cunoască fenomenul, îi putem pune la dispoziţie informatii suplimentare , dar şi un set de fotografii documentare privind dezastrul în care ar putea să ajungă foarte curând aceste imobile lipsite total sau altele în cea mai mare parte, de posibilităţi de aerisire a subsolurilor acestora.

Au intrat în cel de-al treilea an lucrările de reabilitare al “Corso-ului Oradiei”, dar localnicii sunt tentaţi să creadă ca acestea nu se vor incheia nici la anul.Aceasta mai ales din cauza revenirii la soluţiile proiectate anterior, dar şi din vina constructorilor, prin desele refaceri de lucrări. Numeroasele lacune ale proiectului, dar şi pentru soluţiile date contrar cu cele fireşti-au constituit obiectul mai multor anchete ale ziarelor locale,cu o largă consultare a unor specialişti în materie. Dintre neajunsuri amintim că în cazul ”rigolelor”, acestea sunt prea mici şi în plus asigură surgerea apei pluviale spre deal şi nicidecum spre vale, iar iluminatul străzii care se face din ”pamânt” este în general insuficient, iar în caz de ploi, ninsori şi gheţuş, vor fi , suntem siguri, acoperite în totalitate.

Am descoperit şi noi, în premieră absolută , un alt mare neajuns al proiectului,dar şi al lucrărilor de construcţii privind reabilitarea străzii principale a Oradiei.Amintim astfel că au fost ferecate, total sau în cea mai mare parte ”aerisitoarele” de la subsolurile majorităţii imobilelor situate pe această arteră. Să nu uităm că strada este alcatuiă aproape în totalitate din cladiri vechi de peste 100 de ani, deci de patrimoniu, şi cu atât mai mult ar fi fost nevoie de aerisirea subsolurilor prin care trec acum magistralele de termoficare de apă rece şi caldă, cele de canalizare-care supun aceste clădiri unei degradări continue prin condensul ce-l emană la temperaturi ridicate. Această situaţie, a fost reclamată de către>>> continuarea aici >>>

________________________
CĂRŢI SALVATE DE LA UITARE

Una din temele ascunse cu grija de cei ce lucreaza vizibil sau tacut impotriva memoriei colective romanesti este cea privitoare la cartile blestemate sau la temele uitate sau ignorate . Efortul in a le redescoperi este urias si adeseori seamana cu un adevarat razboi de recucerire.Iata de ce orice ” palma de pamant recucerit ” trebuie salutata si o facem si noi subliniind o izbanda cu adevarat remarcabila, in primul rand a editoarei, erudita Aurora Petan.

A aparut la Editura Dacica volumul Al. Papadopol-Calimah, Scrieri vechi pierdute atingatoare de Dacia, editie ingrijita de Aurora Petan.Colectia “Biblioteca Dacica”, nr. 2, 184 pagini.

O carte a cartilor pierdute despre daci, insumand aproape trei sute de autori antici ale caror scrieri „atingatoare de Dacia” nu au mai ajuns pana la noi, din diferite motive: intamplare, ignoranta, nepasare sau cenzura. O imagine corectă a interesului anticilor pentru neamul dacilor si, in acelasi timp, o masura pentru ceea ce ne-a mai ramas din scrierile despre Dacia: nu mai mult de 10%. O lucrare de mare eruditie, ignorata cu sau fara intentie mai bine de un secol. Recuperata si editata acum intr-un volum pentru prima oara.
Comenzi la www.dacica.ro

______________________________________
ARTUR SILVESTRI – “CE-I DE FĂCUT ? ÎNTRE ALTELE, O LEGE A FAŢADELOR”

Dar cand se va putea realiza, avand, insa, efect ?

Chiar dacă riscul impopularităţii există, ar fi momentul potrivit să se rezolve şi tema aspectului urban şi comunal, adică tratamentul – prin reglementare – al faţadelor de clădiri şi împrejmuirilor. In Occident, unde multi privesc cu admiratie crezand ca-fata de romanul socotit a fi “cioban” (insulta tipica pentru oraseanul recent, care uita de unde vine) – “omul occidental” ar fi prin definitie “educat” (fiind insa numai victima spaimei medievale de ” autoritate “) obligaţia de a împrospăta prin zugrăvire exteriorul unei proprietăţi există şi se face la 3-5 ani , sub ameninţarea unor amenzi imense care pot să ruineze pe deţinător şi uneori îl şi ruinează. Aici , imaginea gardurilor care aproape că se năruie, a faţadelor jupuite peste care nu a trecut bidineaua de zeci de ani şi a coloanelor care, sparte fiind, se prăbuşesc pe trotuare ameninţând pe trecători, este aproape generală şi persistă.

Evident că disciplina socială se obţine cu forţa dacă buna-cuviinţă nu apare ori nu se poate manifesta sub cuvânt că lipsesc banii fiindca , in definitiv, cine nu are cât îi trebuie spre a deţine o proprietate ce îi depăşeşte puterile, o vinde ori o închiriază – concluzie simplă! Astfel încât o lege a faţadelor devine imperativă şi va trebui nu doar discutată ci adoptată, indiferent daca se invoca riscurile “electorale” (vechea meteahna de “abonati la banul colectiv”) căci vor rezulta câştiguri sociale care nici nu se întrevăd insa vor crea urmari si asezaminte mai echilibrate decat sunt cele de pana acum. Dar, de fapt, aceasta este, oricât ar fi de surprinzător, o temă aproape exclusiv urbană. În mediul rural, unde calendarul moral este încă viu şi urmează despărţămintele religioase tradiţionale, cine nu-şi zugrăveşte casa şi gardul înainte de Paşte trece drept neisprăvit şi incapabil şi este privit după cum şi merită, adică o fiinţă fără rost . Ideea de protecţie pentru cei fără capacitate financiară se confundă, din păcate, prea mult cu o stranie îngăduinţă pentru omul leneş, nepractic şi nepăsător şi dacă nu educaţia şi „stofa” vor rezolva aceste atitudini iresponsabile, atunci cu siguranţă braţul de fier al legii care „te atinge” la buzunar. >>>

_________________________________
DAN BRUDAŞCU: “EXISTĂ, DIN PACATE, ÎN MULTE ORAŞE ALE ŢĂRII, STRĂZI ÎNTREGI CARE AU UN ASPECT NU NUMAI NECORESPUNZĂTOR, DAR CHIAR HIDOS”

Initiativa de a lua in dezbatere chestiunea fatadelor cladirilor este binevenita. Exista, din pacate, in multe orase ale tarii, strazi intregi care au un aspect nu numai necorespunzator, dar chiar hidos. Este semnul, pe de o parte, al indiferentei crase a celor care locuiesc in acele imobile, iar pe de alta al saraciei majoritatii locatarilor respectivi. Un alt semn cert este cel al indolentei sau cel putina lipsei de initiativa a edililor locali. Ce este mult mai grav este faptul ca, in general, se afla in aceasta situatie multe cladiri vechi, sedii sau locatii ale unor institutii sau organizatii importante pentru istoria locala sau nationala sau chiar cladiri de patrimoniu cultural sau arhitectonic. Datorita unei asemenea regretabile situatii, imaginea localitatii in care asemenea imobile sunt situate are mult de suferit. Tot mai numerosii turisti straini sunt deseori surprinsi neplacute, iar adesea chiar socati de astfel de peisaje ale indiferentei fata de imaginea orasului vizitat. Sunt, din pacate, situatii si mai gravew. Iar aici nici Bucurestiul nu face exceptie, cand cladiri nereparate au ajuns treptat in situatia de a fi daramate, cand nu s-au prabusit pur si simplu singure. Si in prezent, nu numai in capitala, dar in primul rand aici, sunt destule cladiri care arata ca niste batrani cu dantura cariata. Dar nu pare sa intereseze pe prea multa lume. Fara exceptie, dupa 1989, toti primarii, atat cei generali, cat si cei de sectoare, au fost interesati exlusiv de propriile lor afaceri. Fapt ce se vede cu destula usurinta, mai ales dupa ce acestia nu mai detin respectivele functii. Evident, ar fi necesara o lege a fatadelor. Dar mai ales instrumentele care sa o faca operationala. In Romania ultimilor 18 ani nu de legi se duce lipsa. Deficitara se dovedeste in primul rand aplicarea lor. Mai ales. in cazul de fata, a banilor sau surselor de finantare necesare unui asemenea proiect menit a contribuie la schimbarea la fata(da) a Romaniei. Un rol major in asemenea demersuri revine administratiei locale, primarilor si consiliilor locale. Pe la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut, de exemplu, la Cluj-Napoca s-a luat, de catre edilii locali, initiativa refacerii fatadelor pe cateva din arterele centrale si principale din oras. Chiar si ale cladirilor proprietate privata. Costurile au fost suportate de la bugetul local, iar proprietarii au putut achita, in rate, contravaloarea lucrarilor. Rezultatul a fost unul benefic. Pentru o vreme cel putin. Au fost, desigur, si cateva neajunsuri. In primul rand, lipsa de gust a celor care au decis paleta de culori folosita. S-a ajuns astfel, pe unele strazi, la un kitsch mizerabil, inclusiv la mutilarea, cel putin cromatic, al aspectului acelor imobile. Pe de alta ar fi de mentionat calitatea necorespunzatoare a materialelor folosite si a lucrarilor executate. Asa se face ca>>> citeşte mai departe aici >>>

_________________________________________
SCRIITORI CARE NU TAC – PETRE FLUERAŞU: “ROŞIA MONTANĂ, O ÎNTREBARE DE BUN SIMŢ”

“Doar când ultimul copac a murit, ultimul râu a fost otrăvit şi ultimul peşte a fost prins, ne vom da seama că nu putem mânca bani.” (Greenpeace)

Evoluţia trebuie să fie întotdeauna înţeleasă prin prisma unei dualităţi ontologice. Dezvoltarea economică nu asigură şi integritatea morală, obţinerea profitului nu este un argument pentru distrugerea cadrului natural în care, vrem nu vrem, fiinţăm cu toţii. Atunci când interesele economice intră în conflict cu interesele naturale, trebuie să facem o delimitare clară între aceste două domenii. Şi această delimitare trebuie să fie făcută având în vedere implicaţiile inerente proceselor analizate.

Din punct de vedere economic, primează ideea de profit, idee în esenţă relativă şi având aplicabilitate selectivă. Există doar un număr redus de indivizi care ar putea profita de pe urma procesului, aşadar nu există un interes fiinţativ general. Pe de altă parte, distrugerea mediului ne afectează pe toţi, pentru că subminează condiţiile existenţiale minime necesare vieţii. Nu există niciun om care să poată trăi în absenţa oxigenului produs de copaci, de aceea, tăierea unui copac este un proces de interes general.
A considera că o valoare pur umană ca profitul este mai importantă decât valorile naturale este absurd. Suntem fiinţe naturale, fiinţe care există doar prin prisma cadrului natural din jurul lor. Dacă distrugem acest cadru natural, dacă atentăm la integritatea pământului, comitem un act de sinucidere, pentru că, o dată ce pământul va dispărea, noi vom fi condamnaţi…

Roşia Montană nu are nicio legătură cu oamenii. Foarte mulţi au spus că această localitate nu ar fi existat dacă nu ar fi fost mineritul fără să înţeleagă că existenţa în sine nu are absolut nicio legătură cu graniţele sau cu legile stabilite de oameni. Tot ceea ce există astăzi, tot cadrul natural, ar fi existat şi în absenţa oamenilor. Noi facem parte din natură, nu o definim, nu o controlăm şi nu trebuie să o distrugem. Omul este doar o verigă şi nimic mai mult. Trebuie să înţelegem că Universului nu îi pasă de noi. Zeii nu există şi nu au existat niciodată. Acolo sus nu este decât vid. Un vid căruia nu avem ce să îi facem…

Selecţia naturală funcţionează în cazul tuturor speciilor. Oamenii nu ar trebui să facă excepţie. Da, prin intermediul technologiilor, am reuşit să atenuăm acest proces, însă nu trebuie să exagerăm. Să înţelegem că salvarea celor slabi trebuie gândită având în vedere şi riscurile inerente. Nu putem să distrugem toată pădurea ecuatorială doar pentru că sunt milioane de oameni care au ca singură sursă de venit lemnul acelei păduri. Ecosistemul este foarte bine balansat, însă, din păcate, omul, prin problemele de natură socială pe care le are, îl afectează teribil… Animalele care nu sunt capabile să supravieţuiască, dispar, în timp ce oamenii au depăşit de mult acest stadiu. Este însă oare un progres? Drumul pe care naţiunile subdezvoltate îl parcurg spre dezvoltare nu face oare prea multe victime în cadrul naturii…? Să nu>>> citeşte mai departe aici >>>

__________________________________

COMUNICAŢI ŞI TRANSMITEŢI ORICE NOUTĂŢI

Avem bucuria sa va anuntam ca Portalul de Carte si Arte si-a definitivat modulele dintr-un prim meniu prin care se realizeaza legaturi cu toate institutiile si localitatile Dumneavoastra intr-un flux de stiri perpetuu si interactiv, realizat cu sprijinul tuturor celor care doresc sa ni se alature. Va rugam sa ne vizitati la adresa www.cartesiarte.ro unde cei mai multi dintre Dumneavoastra veti gasi gata instalate linkuri catre websiturile sau editiile on-line pe care le aveti, iar tuturor celorlalti, care nu se regasesc inca, le stam la dispozitie spre gazduire direct in web-ul nostru, in asa fel incat sa definitivam cat mai repede HARTA INTERCULTURALA A ROMANIEI CONTEMPORANE in care fiecare judet, ca si fratii nostri din diaspora, isi au pregatita pagina proprie, umpluta cu datele pe care le-am avut la dispozitie si asteptand sa fie completata cu toate informatiile pe care doriti sa ni le transmiteti. Va rugam sa binevoiti a evalua rubricile din meniul nostru principal si posibilitatea oricui, din oricare localitate, de a adauga o noutate in Fluxul de stiri, o parere in Forumul portalului si o pagina proprie in una din celelate rubrici, ajutandu-ne sa ne largim sfera de cuprindere si sugerandu-ne cum ne putem indeplini mai bine scopul de a deveni ceea ce dorim, adica : O interfata intre toate activitatile culturale din tara realizand, cu sprijinul “antenelor” din fiecare localitate harta culturala a judetelor Romaniei; o retea de linkuri catre toate institutiile si publicatiile de cultura din tara si ale romanilor de pretutindeni; o biblioteca oferind carti gratuite pentru descarcat, dictionare si pagini personale ale oamenilor de cultura; o retea de schimb de experienta si stimulare a initiativelor locale; o universitate populara on-line cu module de cursuri pentru universitatile populare locale; o gazda de situri si publicatii on-line.Constienti ca efortul nostru nu se poate realiza decat cu sprijinul sustinut al Domniilor Voastre, va lasam sa apreciati si sa introduceti singuri ceea ce mai considerati de cuviinta, sau sa ne cereti s-o facem indicandu-ne sursele.

Cu multumiri anticipate, in numele realizatorilor portalului,CORNELIU LEU

“Arte si Carte”

Portal de carte si arte periodic de cultura si initiativa locala

______________________________________
IOSIF POPA : SOLUŢIA TOCMITĂ PENTRU W.C. SALVEAZĂ IMOBILELE DE PATRIMONIU DIN ORADEA !?!

Reproducem în cele ce urmează un articol publicat la 6 octombrie 2006 în săptămânalul Flacăra al d-lui A.P. şi care ridica o problemă deosebit de spinoasă din considerentul ocrotirii imobilelor de patrimoniu numeroase la numar şi aici în Oradea, dar totodată neglijate de proprietari si municipalitate. Subiectul a fost abordat în variante diferite şi în cotidianul central Romania Liberă, ca şi în ziarul local Crişana.

Cei criticati pe atunci s-au revoltat, nu şi au recunoscut nici propriile depoziţii, numai dupa ce le-au fost aduse marturii, în prezenţa benzii de reportofon. Dar cum, cea care ar fi trebuit să iniţieze măsuri, profesoara Ligia Mirişan, dir.executiv D.JC.CP.C.N Bihor plecase la specializare în Franţa tocmai pe probleme de imobile de patrimoniu, câştigând o bursă din partea ministerului de resort, a fost amânat şi vr-un eventual răspuns pentru cei ce au sesizat gravele ilegalităţi privind ocrotirea patrimoniului. Mai exact mai multe asociaţii de locatari au sesizat faptul că prin lucrarile de reabilitare a principalei localităţii au fost complet acoperite toate gurile de aerisire a subsolurilor acestor imobile.

Sesizarea locatarilor a fost adresată şi Inspectoratului zonal de construcţii, Oradea, care nu au avut timp să răspundă acestor sesizări, motivând că amenda care le-ar putea-o da constructorilor este mult prea mica chiar prin legislaţie, aşa ca directorul acestei instituţii, respectiv ing. Lucian Chindlea s-a mulţumit doar să interzică accesul în instituţia condusă de dânsul în în timpul serviciului, ziariştilor incomozi (ca o şi mai mare ilegalitate), care au indrăznit sa scrie despre aceasta realitate.

Intre timp, şi după întoarcerea de la specializarea de la Paris a doamnei directoare, un alt fapt strigător la cer vine acum din partea unei alte asociaţii de locatari, care sesizează faptul că la mai puţin de 7 m. de un imobil de patrimoniu se innalţă o supraetajare de două nivele, ce opturează lumina şi aerul necesar ignorând normele nationale si internaţionale de protejare a sănătăţii. Ascusă în fraze pompoase adresa de la forul amintit cere locatarilor sa pună la dispoziţie documente la care oricum nu au acces legal. O xerocopie a acestui răspuns vi-l prezentăm pentru edificare, lăsând la bunul plac al cititorului sa deducă dacă instituţia trebuia sa deschida o anchetă si sa-şi gasească prin aceasta respectivele “anexe” în loc sa ceară asociatiei de locatari ancheta cu raspunsul pe tava, iar cum nu era vorba de amestec intre atribuţiile instituţiilor ultima “sentinţă” din adresă este mult prea ieftina intelectual ca sa fie demnaă de un nou expert in imobile de patrimoniu specializat pe bani publici la Paris. Şi totuşi, ne prosternăm şi după atâta timp în faţa ideii “geniale” a>>> continuarea aici >>>

_______________________________________
NIMIC NU MAI MIRĂ PE NIMENI

INCA O TICALOSIE A “GULERELOR ALBE” CARE ADMINISTREAZA TARA SI CULTURA
http://www.gandul.info/manastirea-moldovita-razboi-ministerul-culturii-cultelor.html?3932;850351

___________________________________________