Alexandru Nemoianu: “Însemnări despre Bucureşti”

#”Site”-ul cu imagini bucurestene  a fost o bucurie speciala.(Am “colindat” zona M.Eminescu-Polona.Foarte multe dintre case le stiu bine dar este impresionant cat de bine a surprins artistul.Trebuie sa fie un om foarte inteligent si mai ales un om bun,doar dragostea afla frumosul.)
# Cu sufletul la gura ma grabesc sa marturisesc citirea “Monitorului Imobiliar” si a superbului eseu despre  simbolica luata in deradere.(In context am retinut si mi-am insusit, superba formulare “ludicitatea prosteasca”.Un concept  exceptional si care ar trebui si va fi ,inclus in vocabularul celor care,cat de cat serios,vor cauta sa vorbeasca despre duhul vremii pe care o traim.)

Apoi este eminenta atragere aminte asupra “marimii” Bucurestiului intr-un timp nu asa departat.Astfel am revazut cu ochii starea “Putului lui Zamfir” si a “mosiei Floreasca” ale caror amintiri erau vii inca in vremea copilariei mele.

Direct si indiresct ati aratat si temeritatea iresponsabila a celor care vorbesc despre Bucuresti fara sa stie nimic despre el,fara sa il iubeasca si fara ,inevitabil,sa il inteleaga.(In legatura cu “marimea” oraselor observatia Dumneavoastra este adevarata si cuprinde pe toate,cele din Lumea Veche.Un oras ,chiar si Roma,niciodata nu  a cuprins ,ca raza a cercului,mai mult decat putea strabate un om, mergand pe jos,alene,intr-un ceas,deci ,cam trei kilometrii.De fapt si in Lumea Noua asta este masura, dar calculata ,raza orasului,in distanta ce poate fi strabatuta,mergand cu viteza moderata,cam 50 de Kilometri,cu masina intr-o ora.)

Efectiv am avut o mare bucurie!

#Faptul ca parte dintre eseurile  publicate azi in “Monitor” au fost intocmite  cu ceva vreme in urma nu are nici o importanta.Ba ,as zice,din contra.Actualitatea lor,verificata de timpul  si miscarile uluitor de rapide ce ne insotesc zilele,este inca mai superba.

In ce priveste miscarea spre Nord a Bucurestiilor  acesta este un fenomen care m-a fascinat de mult.Si datorita faptului ca unchiul meu ,Petre Nemoianu si ,apoi ,tatal meu si-au facut asezarea,de “banateni stramutati”,in nordul orasului.Mai mult.

In 1944,cand era ministru al agriculturii,Petre Nemoianu isi avea sediul dimpreuna cu “guvernul de la Snagov” si naveta de acolo in Floreasca. Aceste “coincidente” alaturate esurilor Dumneavostra efectiv ma uluiesc.

Dar dincolo de asta  mereu imi vine in minte diferenta de atmosfera,chiar si climatica,existenta intre,sa zicem, Berceni si Floreasca.

Excelenta observatia despre “destinul” asezarilor care sta peste clipa omeneasca.La fel am simtit in cazul “casei Boldea” din Borloveni unde,sunt convins, destinul casei ne domina pe cei vii si nu invers.”Locul” si omul sunt in dependenta si o dependenta egala. Cel putin!