Artur Silvestri: “Ce-i de făcut ? Între altele, o lege a faţadelor”

Dar cand se va putea realiza, avand, insa, efect ?

Chiar dacă riscul impopularităţii există, ar fi momentul potrivit să se rezolve şi tema aspectului urban şi comunal, adică tratamentul – prin reglementare – al faţadelor de clădiri şi împrejmuirilor. In Occident, unde multi privesc cu admiratie crezand ca-fata de romanul socotit a fi “cioban” (insulta tipica pentru oraseanul recent, care uita de unde vine) – “omul occidental” ar fi prin definitie “educat” (fiind insa numai victima spaimei medievale de ” autoritate “) obligaţia de a împrospăta prin zugrăvire exteriorul unei proprietăţi există şi se face la 3-5 ani , sub ameninţarea unor amenzi imense care pot să ruineze pe deţinător şi uneori îl şi ruinează. Aici , imaginea gardurilor care aproape că se năruie, a faţadelor jupuite peste care nu a trecut bidineaua de zeci de ani şi a coloanelor care, sparte fiind, se prăbuşesc pe trotuare ameninţând pe trecători, este aproape generală şi persistă.
Evident că disciplina socială se obţine cu forţa dacă buna-cuviinţă nu apare ori nu se poate manifesta sub cuvânt că lipsesc banii fiindca , in definitiv, cine nu are cât îi trebuie spre a deţine o proprietate ce îi depăşeşte puterile, o vinde ori o închiriază – concluzie simplă! Astfel încât o lege a faţadelor devine imperativă şi va trebui nu doar discutată ci adoptată, indiferent daca se invoca riscurile “electorale” (vechea meteahna de “abonati la banul colectiv”) căci vor rezulta câştiguri sociale care nici nu se întrevăd insa vor crea urmari si asezaminte mai echilibrate decat sunt cele de pana acum. Dar, de fapt, aceasta este, oricât ar fi de surprinzător, o temă aproape exclusiv urbană. În mediul rural, unde calendarul moral este încă viu şi urmează despărţămintele religioase tradiţionale, cine nu-şi zugrăveşte casa şi gardul înainte de Paşte trece drept neisprăvit şi incapabil şi este privit după cum şi merită, adică o fiinţă fără rost . Ideea de protecţie pentru cei fără capacitate financiară se confundă, din păcate, prea mult cu o stranie îngăduinţă pentru omul leneş, nepractic şi nepăsător şi dacă nu educaţia şi „stofa” vor rezolva aceste atitudini iresponsabile, atunci cu siguranţă braţul de fier al legii care „te atinge” la buzunar.