Cezar Adonis Mihalache: „Manipularea din spatele Dosarului Roşia Montana“

De la bun început a fost evident că firma Golden Corporation nu va extrage un gram de aur din Munţii Apuseni. Cel puţin, nu prin procesul tehnologic promovat iniţial. Perspectiva integrării României în UE reteza din start orice posibilitate de a demara un proces de exploatare auriferă bazată pe ape cianurice. Şi totuşi, canadienii nu s-au retras.

Au făcut „spectacol”, manipulând într-un fel cu adevărat remarcabil şi autorităţile şi ong-urile şi opinia publică. Au creat un adevărat spectacol al evidenţierii ilegalităţii exploatării aurului prin procedeul dorit de ei. Dar au făcut acest lucru cu un scop precis: obţinerea de compensaţii de la statul român în urma inevitabilei stopării a afacerii.

Din prima zi a prezenţei lor în România, canadienilor li s-a atras atenţia că nu vor putea exploata zăcământul aurifer de la Roşia Montana. Nu prin prin folosirea tehnologiei care implica utilizarea apelor cianurice. Şi totuşi, nu au protestat, nu s-au repliat, nu şi-au schimbat proiectul. Chiar dacă ar fi fost mult mai simplu. Pentru că, dacă ar fi apelat la tehnologiile clasice, „investitorii” ar fi putut exploata zăcământul. Nu ar fi extras cantitatea pe care au anunţat-o, într-o altă manipulare mediatică (era vorba de extragerea pe parcursul 20 de ani a 331 de tone de aur şi 1 600 de tone de argint), dar şi-ar fi acoperit cheltuielile iniţiale.

Astfel, deşi cea mai simplă soluţie pentru a pune capăt protestelor venite dinspre ong-uri şi a obţine avizele de mediu ar fi fost schimbarea tehnologiei, canadienii nu au făcut acest pas. Pentru că nu exploatarea în sine îi interesa, ci obţinerea de bani direct din cacealmaua dezvoltată ani buni. Practic, obţinerea de despăgubiri pentru banii cheltuiţi cu acordarea unor aşa-zise salarii compensatorii în urma disponibilizărilor.

Întrega poveste a fost, de la bun început, cusută cu aţă albă, iar faptul că anumiţi reprezentanţi ai părţii române priveau cu lejeritate intoxicarea publică pusă la cale de compania Gold Corportion, pozând relaxaţi în faţa „ameninţărilor” schimbării reliefului în Munţii Apuseni prin crearea a trei lacuri artificiale pentru decantarea apelor cianurice uzate şi a „înălţării” unor uriaşe halde de de steril, este o dovadă în plus că au fost la curent cu această manipulare. O manipulare menită a creea cadrul unui tun financiar, bazat pe devalizarea banilor de la buget. Toate acele autorităţi au ştiut că nu se va ajunge la o exploatare reală (mai ales în contextul integrării în UE, legislaţia europeană interzicând exploatarea cu ape cianurice pe teritoriul comunităţii). S-a mers, în schimb, la cacealma, prin crearea premizelor unuia dintre cele mai mari tunuri financiare date sub pretextul despăgubirirlor. Culmea, chiar sub umbrela Uniunii Europene, care nu poate interveni în semnlarea ilegalităţii acordării de despăgubiri de către statul român pentru acoperirea „pierderilor” suportate de Gold Corporation, afacerea fiind lansată anterior integrării noastre în UE.

Gold Corporation cere acum autorităţilor române un milion şi jumătate de euro drept despăgubiri pentru cheltuielile legate de efectuarea plăţilor compensatorii aferente aşa-zisului proces de concediere a salariaţilor. Arătând că vinovăţia aparţine exclusiv statului român, care a determinat oprirea investiţiei prin neacordarea avizelor de mediu, compania canadiană trece dincolo de orice limite, majorându-şi exponenţial cererea de daune formulată iniţial şi care se ridica la o sută de mii de euro.  O sumă modestă menită să nu irite autorităţile înaintea intrării procesului pe rol. Pentru că, odată deschis făgaşul acţiunii, prin simpla acceptare a discutării cuantumului de despăgubiri pentru aşa-zisele disponibilizări când însăşi legalitatea angajărilor şi, în consecinţă, a „disponibilizărilor”  trebuiau puse sub semnul întrebării, majorarea exponenţială a pretenţiilor financiare era inevitabilă.

Din nou, statul român a fost păcălit. Din cauza unui sistem viciat care a acceptat un proces având drept finalitateaparentă acordarea unor daune modeste de 100 000 de euro, a fost practic cimentat tocmai argumentul pe fundamentul căruia îşi construieşte Gold Corporation noua cerere de daune de un milion şi jumătate de euro.

De fapt, principiul pe care s-au bazat autorităţile noastre a fost simplu: închiderea rapidă a unui conflict prin acordarea unor despăgubiri modice, lucru care permitea, după retragerea „investitorilor” în schimbul celor 100 000 de euro, ştergerea filelor nedorite din uriaşul Dosar Roşia Montana. Inclusiv a părţiilor de vinovăţie pentru care o serie de foşti demnitari şi nenumăraţi politiceni ar fi trebuit aduşi în faţa Justiţiei.

Acum, toate acele capete de acuzare sunt pe cale a fi şterse în urma trocului făcut pe spatele simplului contribuabil: tăcerea în schimbul unui milion şi jumătate de euro. Acesta este preţul final al investiţiei girate de cabinetul fostului premier Adrian Năstase.

CEZAR ADONIS MIHALACHE