În depozitul amintit se adunaseră în timp,în principal, donaţii, ce se pregăteau pentru inventariere. Ştef a dispus, pur si simplu, desfiinţarea depozitului, trimiterea şi predarea la REMAT, în special reviste şi cărţi. Menţionăm câteva din materiale astfel distruse: Colecţia Analelor Fundaţiei Gojdu pe anii 1870-1918, colecţia Foaia românească de la Jula din Ungaria pe anii 2000-2006, colecţia Familia Română din perioada anilor 1996-2006, colecţiile revistelor Plai Românesc şi Arcaşul de la Cernăuţi, revista Familia din Serbia, cărţi semnate de scriitori orădeni din cercul revistei Familia, precum Radu Enescu, Stelian Vasilescu, Vlad Spoială, Marin Chelu, Crăciun Bejan, Constantin Mălinaş, Viorel Horj, Mircea Popa, Ion Davideanu, dar şi scriitori bihoreni vechi… precum Miron Pompiliu, Iosif Vulcan şi Dumitru Meciu, manuscrise, documente şi corespondenţă ale fostului director al bibliotecii bihorene, Traian Blajovici, cu personalităţile culturii şi literaturii romane, dar şi cu foşti elevi şi studenţi risipiţi în toată lumea, CD-uri înregistrate la Filarmonica orădeană, pe versuri eminesciene, de către muzicologul Florian Chelu, care urmau sa fie distribuite la bibliotecile din judeţul Bihor. >>>>

O reusita partiala a Grupului Civic Bucuresti – oprirea demolarii Policlinicii Coltea, risca azi sa fie compromisa total… Am oprit cursul inlocuirii vechilor cladiri istorice cu cladiri roz sau de sticla, de o arhitectura regretabila (vezi imaginea cladirii roz din incinta Coltea)… Daca acum cca 1,5 ani, ordinul de distrugere semnat de primarul Negoita – in favoarea speculatorilor imobiliari – n-a fost pus in aplicare, dupa metodele patentate se incearca distrugerea pe alte cai… Informandu-ma la fata locului, policlinica dezafectata (cei in tratament fiind trimisi in Titan si IOR) si nelocuita a devenit ilegal depozit de vechituri si materiale de constructii… Mai mult, mi s-a spus ca acolo au inceput sa inopteze oamenii strazii… >>>>

Întrebare: Domnule Mircea Micu, aţi fost, vreme de peste 5 ani, consilier-şef la Primăria Bucureştilor, la Cultură, cum ar veni. Intră în competenţa dumneavoastră şi gestionarea monumentelor de for public, mai exact a statuilor?

Răspuns: Într-un fel, da. Deşi nu aveam o responsabilitate directă. Bulibăşeala aşa-numitei DESCENTRALIZĂRI de după decembrie, o iniţiativă pe cît de inutilă, pe atât de imbecilă şi formală, a creat stări de confuzie în toate domeniile. De statuile Bucureştilor se ocupa, practic, Primăria mare şi primăriile de sector. De aprobarea amplasărilor avea grijă o Comisie Naţională pentru Monumente, care, din păcate, a funcţionat şi funcţionează doar pe hârtie. >>>>

De la bun început a fost evident că firma Golden Corporation nu va extrage un gram de aur din Munţii Apuseni. Cel puţin, nu prin procesul tehnologic promovat iniţial. Perspectiva integrării României în UE reteza din start orice posibilitate de a demara un proces de exploatare auriferă bazată pe ape cianurice. Şi totuşi, canadienii nu s-au retras. Au făcut „spectacol”, manipulând într-un fel cu adevărat remarcabil şi autorităţile şi ong-urile şi opinia publică. Au creat un adevărat spectacol al evidenţierii ilegalităţii exploatării aurului prin procedeul dorit de ei. Dar au făcut acest lucru cu un scop precis: obţinerea de compensaţii de la statul român în urma inevitabilei stopării a afacerii. Din prima zi a prezenţei lor în România, canadienilor li s-a atras atenţia că nu vor putea exploata zăcământul aurifer de la Roşia Montana. >>>>

O incercare de sugerare a amplasarii vechilor statui din Piata Victoriei – grupul statuar cu Regele Ferdinand fiind la prima piateta de pe Kiseleff. Aceasta intareste argumentatia amplasarii statuii Regelui Carol I – autor tot Ivan Mestrovici pe vechiul amplasament din Piata Palatului. Observatie: pe locul probei actuale, dar mai avansat cu cca 10m spre axa Caii Victoriei, in mijlocul fluxului de circulatie.
A fost logic in fata Cladirii Fundatiilor Regale pe care le-a infiintat si, in mare parte, sustinut din buzunarul propriu !
Amplasata in 1939, Piata Palatului a fost complectata ca un tot unitar, in armonie cu aceasta, cu cladirea Min.Interne in 1940. >>>>

În februarie trecut, profesorii Gruia Cincheză, Iulian Lalescu de la liceul Nicolae Stoica de Haţeg din Mehadia şi scriitorul N.D:P. au fost solicitaţi de televiziunea Timişoara, post naţional (Programul II, redactor Vasile Bogdan) de-a participa în Iablaniţa şi Mehadia pentru realizarea unui filmuleţ închitat evenimentelor istorice premergătoare lui 1 Decembrie 1918 – Unirea cea Mare cu Patria Mumă. În Iablaniţa, la cererea lui NDP, s-a filmat Casa parohială şi placa de pe faţadă, ce amintesc de părintele Gheorghe Tătucu, zis Popa Gioca, zis Popa Voinicu, zis Popa Viteazu – un mare luptător pentru reîntregirea pământului românesc, senator şi prieten cu Nicolae Iorga. Apoi, la cererea aceluiaşi NDP, s-a filmat şcoala din Iablaniţa, unde în 15 martie 1918, ungurii au sărbătorit în sala festivă Ziua Ungariei, cu oaspeţi de la Herculane, Orşova, ba chiar şi de la Maco şi Sopron, localităţi aflate pe teritoriul Ungariei. Bal cu confetti, cânta orchestra de corzi Kopas de la restaurantul Ozonici din Orşova. >>>>